MECENÁT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate. (Sursa: DEX '98 )
MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate]. (Sursa: DN )
MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it. mecenate) (Sursa: MDN )
mecenát2 (protecție a culturii) s. n., pl. mecenáte (Sursa: DOOM 2 )
MECENÁT s. v. mecena. (Sursa: Sinonime )
mecenát s. m., pl. mecenáți (Sursa: Ortografic )
MECENÁT ~ți m. Persoană care protejează artele, literatura, știința; mecena. /<it. mecenato, fr. mécénat (Sursa: NODEX )
| mecenat (persoană; -ți) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mecenat | mecenatul |
| plural | mecenați | mecenații |
| genitiv-dativ | singular | mecenat | mecenatului |
| plural | mecenați | mecenaților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| mecenat (protecție; -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mecenat | mecenatul |
| plural | mecenate | mecenatele |
| genitiv-dativ | singular | mecenat | mecenatului |
| plural | mecenate | mecenatelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
