(A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită
A afla târgul și țara = a afla toată lumea
A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba
A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda
A curge ca dintr-o cișmea = a curge mult și continuu
A da călcâie calului = a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede
A da pinteni = a) a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede; b) a (se) zori, a (se) grăbi
A fi în al nouălea cer = a fi în culmea fericirii
A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-și bate joc de cineva
A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea
A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs
A mătrăși din lumea asta = a ucide
A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie
A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat
A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba
A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost
A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
A pune pe picioare = a) a iniția, a organiza ceva, a face să meargă, să funcționeze; b) a îngriji un bolnav și a-l însănătoși
A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil
A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată
A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale
A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se știe unde
A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra
A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri
A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit
A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi
A sta cu degetul în gură = a pierde vremea
A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea
A sta la tocmeală = a se tocmi, a se târgui
A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar
A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi
A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda
A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea
A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp
A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă
A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință
A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.)
A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul
A-și face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-și pierde vremea cu o treabă lipsită de importanță sau cu o persoană care creează dificultăți; a părea că lucrează; b) a-și crea singur încurcături
A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia
A-și lua lumea în cap = a pleca, rătăcind în lume
A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină
A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea
A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea
A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi
A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca
A-și trece vremea = a-și folosi vremea fără rost
Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine
Ca nelumea = (care este) cum nu trebuie, cum nu se cade
MEA CULPA (Livr.) Formulă prin care cineva își recunoaște o greșeală. [Pr.: mé-a cúlpa] – Expr. lat. (Sursa: DEX '98 )
MEU, MEA,mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului.3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu.4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea.5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are.6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea. (Sursa: DEX '98 )
MEU1 mea (mei, méle)pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor, precum și numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea după cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea (Sursa: NODEX )
MEU2 mea (mei, méle)adj. pos. 1) Care aparține vorbitorului. Cartea mea. 2) Care se află într-un anumit raport (de rudenie, de prietenie etc.) cu cel ce vorbește. Fratele meu e la serviciu. /<lat. meus, mea (Sursa: NODEX )
MEA CULPAloc.s. Recunoaștere a greșelii. ◊ A face mea culpa = a-și mărturisi greșeala. [< lat. mea culpa – greșeala mea]. (Sursa: DN )
MEA CULPA [pron. MÉ-A CÚLPA] s. n. inv. formulă prin care cineva își recunoaște o greșeală. (< lat. mea culpa, greșeala mea) (Sursa: MDN )
méa cúlpa (lat.) loc. s. f. (Sursa: DOOM 2 )
meu1/al meu1 adj. pr. m. (prietenul meu/un prieten al meu, al meu prieten; prietenului meu/unui prieten al meu), pl. mei/ai mei (prietenii mei/niște prieteni ai mei, ai mei prieteni; prietenilor mei/unor prieteni ai mei); f. mea/a mea (prietena mea/o prietenă a mea, a mea prietenă), g.-d. méle/a méle (prietenei mele/unei prietene a mele), pl. méle/ále méle (prietenele mele/niște prietene ale mele, ale mele prietene; prietenelor mele, unor prietene ale mele) (Sursa: DOOM 2 )
meu2 (al ~) pr. m. (prietenul tău e medic, al meu e profesor), pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle (Sursa: DOOM 2 )
-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii) (Sursa: DOOM 2 )
MEU adj. (ca pl. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.) (Sursa: Sinonime )
méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. (Sursa: DER )
míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară. (Sursa: DER )
meu (precedat de al) pr. m., pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. sg. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle (Sursa: Ortografic )
meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. méle/a méle , pl. méle/ale méle (și: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., în îmbinări ca fráte-meu, sóră-mea) (Sursa: Ortografic )
MEA CULPA (lat.) e vina mea – Formulă prin care își recunoști greșeala și, implicit, îți ceri iertare. „Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa” („E vina mea, e vina mea, e vina mea cea mai mare”), apare într-o rugăciune de pocăință la catolici. (Sursa: DE )
OMNIA MEA MECUM PORTO (lat.) tot ceea ce am duc cu mine – Versiunea latină a răspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetățenilor săi mirați că părăsește cetatea (Priene), asediată de perși, fără să-și ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogăție a înțeleptului, un bun care-l însoțește peste tot. (Sursa: DE )
