MAXILÁR, -Ă,maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire. (Sursa: DEX '98 )
MAXILÁRs.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea]. (Sursa: DN )
MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire) (Sursa: MDN )
MAXILÁR s. (ANAT.)1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~ul.)2.maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.) (Sursa: Sinonime )
maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláre (Sursa: Ortografic )
maxilár s. n., pl. maxiláre (Sursa: Ortografic )
MAXILÁR ~en. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire (Sursa: NODEX )
