Dex matur, matur, definiţie matur, dex.ro Mobile

A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur
A se face mare = a crește, a deveni matur, adult
A-și vedea de coada măturii (sau tigăii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodărești
Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur
de neplin = înainte de vreme; prematur
În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios

MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește o judecată adâncă, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. și: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo. (Sursa: DEX '98 )

MATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experiență. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [Acc. și mátur. / < lat. maturus, it. maturo]. (Sursa: DN )

MATÚR, -Ă adj. 1. ajuns la maturitate; adult. ◊ copt (la minte), cu experiență. 2. serios, adânc, profund. (< lat. maturus, it. maturo) (Sursa: MDN )

MATÚR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit. (Sursa: Sinonime )

Matur ≠ nematur (Sursa: Antonime )

matúr adj. m., pl. matúri; f. sg. matúră, pl. matúre (Sursa: Ortografic )

MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. a**l. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură. (Sursa: DEX '98 )

A MĂTURÁ mătur tranz. 1) (case, străzi, drumuri etc.) A face să fie curat (strângând gunoiul cu mătura). 2) fig. (persoane) A da afară dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugări. 3) (obiecte) A înlătura complet de pe o suprafață. /Din mătură (Sursa: NODEX )

MATÚR ~ă (~i, ~e) 1) (despre organisme, ființe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă profunzime și maturitate; cu înțelepciune profundă și serioasă. Om ~. Judecată ~ă. /<lat. maturus, it. maturo (Sursa: NODEX )

MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta. (Sursa: Sinonime )