MATRÍȚĂ,matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele într-o tipografie. – Din germ. Matrize. (Sursa: DEX '98 )
MATRÍȚĂs.f.1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize]. (Sursa: DN )
MATRÍȚĂs. f. 1. unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare plastică. 2. piesă a mașinii tipografice în care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize) (Sursa: MDN )
matríță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matríței; pl. matríțe (Sursa: Ortografic )
MATRIȚÁ,matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță. (Sursa: DEX '98 )
A MATRIȚÁ ~éztranz. (materiale) A prelucra cu matrița. /Din matriță (Sursa: NODEX )
MATRÍȚĂ ~ef. 1) Unealtă folosită la modelarea prin deformare plastică sub presiune a unor materiale. 2) Formă în care se toarnă caracterele tipografice. /<germ. Matrize (Sursa: NODEX )
MATRIȚÁvb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ. matrizieren]. (Sursa: DN )
MATRIȚÁvb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ. matrizieren) (Sursa: MDN )
matrițá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matrițéz, 3 sg. și pl. matrițeáză (Sursa: Ortografic )
