Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. ◊ Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide. ♦ Refl. A pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A concedia sau a muta, a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. scr. potrošiti. (Sursa: DEX '98 )

A MĂTRĂȘÍ ~ésc tranz. fam. 1) (persoane nedorite) A îndepărta în mod forțat și obraznic; a da afară; a sili să plece; a alunga; a goni; a izgoni; a fugări. 2) A face să se mătrășească. 3) (oameni, animale, plante, așezări etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi; a distruge. /cf. sb. potrošiti (Sursa: NODEX )

A SE MĂTRĂȘÍ mă ~ésc intranz. fam. A pleca în grabă și fără voie; a se cărăbăni; a se căra. /cf. sb. potrošiti (Sursa: NODEX )

MĂTRĂȘÍ vb. v. alunga, arunca, asasina, ascunde, azvârli, căra, cheltui, concedia, depărta, dosi, fugi, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, mistui, omorî, prăpădi, risipi, scoate, suprima, ucide, zvârli. (Sursa: Sinonime )

mătrășí vb. (sil.-tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășésc, imperf. 3 sg. mătrășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătrășeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mătrăși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mătrăși mătrășire mătrășit mătrășind singular plural
mătrășește mătrășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mătrășesc (să) mătrășesc mătrășeam mătrășii mătrășisem
a II-a (tu) mătrășești (să) mătrășești mătrășeai mătrășiși mătrășiseși
a III-a (el, ea) mătrășește (să) mătrășească mătrășea mătrăși mătrășise
plural I (noi) mătrășim (să) mătrășim mătrășeam mătrășirăm mătrășiserăm, mătrășisem*
a II-a (voi) mătrășiți (să) mătrășiți mătrășeați mătrășirăți mătrășiserăți, mătrășiseți*
a III-a (ei, ele) mătrășesc (să) mătrășească mătrășeau mătrăși mătrășiseră
* Formă nerecomandată