MATOSTÁT, matostate, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare verde. [Pl. și: (înv.) matostaturi] – Din ngr. matostátis. (Sursa: DEX '98 )
matostát (matostáturi), s. n. – Cornalină. Ngr. ματοστάτης, în loc de αίματοστάτης (Tiktin). (Sursa: DER )
matostát s. n., pl. matostáte (Sursa: Ortografic )
MATOSTÁT ~e n. Rocă silicioasă compactă, de culoare roșie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semiprețioasă. /<ngr. matostátis (Sursa: NODEX )
| matostat (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | matostat | matostatul |
| plural | matostate | matostatele |
| genitiv-dativ | singular | matostat | matostatului |
| plural | matostate | matostatelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| matostat (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | matostat | matostatul |
| plural | matostaturi | matostaturile |
| genitiv-dativ | singular | matostat | matostatului |
| plural | matostaturi | matostaturilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
