Dex.Ro Mobile
MATADÓR, matadori, s. m. Toreador care trebuie să dea taurului lovitura mortală. – Din fr. matador, germ. Matador. (Sursa: DEX '98 )

MATADÓR s.m. Toreador căruia în lupta cu taurii îi revine sarcina să ucidă animalul. [< sp., fr. matador, germ. Matador, cf. sp. matar – a ucide]. (Sursa: DN )

MATADÓR1 s. m. 1. toreador căruia, în desfășurarea unei coride, îi revine sarcina să ucidă taurul. 2. (ir.) personaj important, conducător etc. ◊ (fig.) persoană înzestrată cu calități deosebite, personalitate de prim rang. (< fr., gr. matador, germ. Matador) (Sursa: MDN )

MATADÓR2 s. n. pânză de in cu firele grupate câte două, pentru cusături sau ca țesătură de suport a unor broderii. (< fr. matador) (Sursa: MDN )

matadór s. m., pl. matadóri (Sursa: Ortografic )

MATADÓR ~i m. Toreador căruia îi revine sarcina să aplice taurului lovitura mortală. /<fr. matador, germ. Matador (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
matador   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular matador matadorul
plural matadori matadorii
genitiv-dativ singular matador matadorului
plural matadori matadorilor
vocativ singular
plural