MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Măsurare, determinare. – Măsurat1 + suf. -oare. (Sursa: DEX '98 )
MĂSURĂTOÁRE ~óri f. Determinare a unei mărimi sau valori; măsurare. /măsurat + suf. ~oare (Sursa: NODEX )
MĂSURĂTOÁRE s. v. măsurare. (Sursa: Sinonime )
măsurătoáre (acțiune, instrument) s. f., g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri (Sursa: Ortografic )
| măsurătoare (pl. -ori) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | măsurătoare | măsurătoarea |
| plural | măsurători | măsurătorile |
| genitiv-dativ | singular | măsurători | măsurătorii |
| plural | măsurători | măsurătorilor |
| vocativ | singular | măsurătoare, măsurătoareo |
| plural | măsurătorilor |
| măsurător substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | măsurător | măsurătorul | măsurătoare | măsurătoarea |
| plural | măsurători | măsurătorii | măsurătoare | măsurătoarele |
| genitiv-dativ | singular | măsurător | măsurătorului | măsurătoare | măsurătoarei |
| plural | măsurători | măsurătorilor | măsurătoare | măsurătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
