Dex.Ro Mobile
MÁSTER, (1) mastere, s. n., (2) masteri, s. m. 1. S. n. Masterat. 2. S. m. Persoană care a obținut acest titlu. – Din engl. master. (Sursa: DEX '09 )

MÁSTER1 s.m. (În țările de limbă engleză) Titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. (< engl. master) (Sursa: MDN )

MÁSTER2 s.n. (Inform.) Ultima listare a unui text înainte de fotocopiere. (< amer. master) (Sursa: MDN )

máster1 (absolvent de masterat) s. m.,pl. másteri (Sursa: DOOM 2 )

máster2 (masterat) s. n., pl. mástere (Sursa: DOOM 2 )

máster s. m. (Sursa: Ortografic )

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

máșteră (mamă vitregă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máșterei; pl. máștere (Sursa: DOOM 2 )

MÁȘTER adj. v. vitreg. (Sursa: Sinonime )

máșter adj. m., pl. máșteri; f. sg. máșteră, pl. máștere (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
master   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular master masterul
plural masteri masterii
genitiv-dativ singular master masterului
plural masteri masterilor
vocativ singular
plural

mașter   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mașter mașterul mașteră maștera
plural mașteri mașterii maștere mașterele
genitiv-dativ singular mașter mașterului maștere mașterei
plural mașteri mașterilor maștere mașterelor
vocativ singular mașterule maștero
plural mașterilor mașterelor