MASELOTIÉRĂ, maselotiere, s. f. Parte superioară a lingotierei în care se formează maselota. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. masselottière. (Sursa: DEX '98 )
MASELOTIÉRĂ s.f. Partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota. [Pron. -ti-e-. / et. incertă]. (Sursa: DN )
MASELOTIÉRĂ s. f. partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota. (< fr. masselottière) (Sursa: MDN )
maselotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. maselotiérei (Sursa: Ortografic )
| maselotieră substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | maselotieră | maselotiera |
| plural | maselotiere | maselotierele |
| genitiv-dativ | singular | maselotiere | maselotierei |
| plural | maselotiere | maselotierelor |
| vocativ | singular | maselotieră, maselotiero |
| plural | maselotierelor |
