Dex mas, mas, definiţie mas, dex.ro Mobile

(A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit
(Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca
A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă
A bate cu pumnul în masă = a-și impune punctul de vedere
A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A crește dunăre = a crește peste măsură
A face de măscară = a face de râs
A face din țânțar armăsar = a exagera mult
A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera
A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța
A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină
A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect
A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop
A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură
A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva)
A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură
A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros
A nu avea (sau a nu ști) pe unde să scoți cămașa = a nu găsi ieșire dintr-o încurcătură
A nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac
A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine
A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos și de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenție sau cu neîncredere
A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț
A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat
A pune (pe cineva) la zid = a) a împușca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba
A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea
A pune rămășag (sau pariu) = a paria
A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat
A rămâne în cămașă = a rămâne sărac, a pierde tot
A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură
A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare
A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua
A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură
A se așeza la masă = a lua loc la masă pentru a mânca
A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură
A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut
A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime
A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare
A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera
A spânzura (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da mâncare celui care vine târziu la masă
A sta cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni
A strânge masa = a aduna de pe masă mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat
A trage (sau a o lua) la măsea = a bea mult, a fi bețiv
A trage la măsea (sau la mustață) = a fi bețiv
A tăia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice
A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; a se ține de petreceri
A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți
A(-și) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfățișare morală
A-i crăpa (cuiva) măseaua (sau măselele) (în gură) = a fi nerăbdător, a avea mare nevoie de ceva

MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ◊ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mâi; part. mas] – Lat. manere. (Sursa: DEX '98 )

mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum). (Sursa: DER )

mîș- Radical care pare să exprime ideea de bîzîială, sau de mișuneală sau cea de pîlpîială. Creație expresivă, paralelă cu fîș, hîș. – Der. mîșăi, vb. (Olt., despre cîini, a adulmeca); mîșcîi, vb. (Munt., a se bălăbăni); mișui, vb. (a furnica, a pui); mișuna (var. mișina), vb. (a furnica, a fierbe), a cărui identitate cu cuvîntul anterior este evidentă (fără îndoială, Cihac, II, 198, îl explică prin sl. mĕsiti „a amesteca”, cf. Tiktin; Drăganu, RF, II, 298, prin sl. myšĭ „șoarece”; și Pușcariu 1098; Candrea-Dens., 1141; Candrea; Scriban; Spitzer, BL, IV, 48, prin lat. *messionāre „a recolta”); mișuială, s. f. (furnicare); mișină (var. mișună, Mold. de sud mișnă), s. f. (abundență; furnicare; grămadă, morman; provizii, rezerve; furnicar), cuvînt pe care Pușcariu 1098 îl deriva în mod echivoc dintr-un lat. *mistiōnem și Candrea-Dens., 1140, din messiōnem; cf. REW 5620; mișun (var. mișunel), s. m. (hîrciog, Cricetus frumentarius); mișeniță, s. f. (Mold., furnicare; furnicar). Cf. mușuroi. (Sursa: DER )

mas (adj.) adjectiv		masculin		feminin
mas (adj.) adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mas	masul	masă	masa
nominativ-acuzativ	plural	mași	mașii	mase	masele
genitiv-dativ	singular	mas	masului	mase	masei
genitiv-dativ	plural	mași	mașilor	mase	maselor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

mas (popas; -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mas	masul
nominativ-acuzativ	plural	masuri	masurile
genitiv-dativ	singular	mas	masului
genitiv-dativ	plural	masuri	masurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

mânea verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mânea	mânere	mas	mâind	singular	plural
		(a) mânea	mânere	mas	mâind	mâi	mâneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mân, mâi	(să) mân, mâi	mâneam	măsei	măsesem
	a II-a (tu)	mâi	(să) mâi	mâneai	măseși	măseseși
	a III-a (el, ea)	mâne	(să) mână, mâie	mânea	mase	măsese
plural	I (noi)	mânem	(să) mânem	mâneam	maserăm	măseserăm, măsesem*
	a II-a (voi)	mâneți	(să) mâneți	mâneați	maserăți	măseserăți, măseseți*
	a III-a (ei, ele)	mân	(să) mână, mâie	mâneau	maseră	măseseră

* Formă nerecomandată

mâș

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.