MARTÍR2, -Ă,martiri, -e s. m., s. f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr. (Sursa: DEX '98 )
MARTÍR1,martire, s. n. (Rar) Martiriu. – Din fr. martyr. (Sursa: DEX '98 )
MARTÍR, -Ăs.m. și f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr]. (Sursa: DN )
MARTÍR, -Ăs. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr) (Sursa: MDN )
MARTÍR s. v. mucenic. (Sursa: Sinonime )
MARTÍR s. v. martiraj, martiriu, mucenicie, supliciu. (Sursa: Sinonime )
martír (persoană) s. m., pl. martíri (Sursa: Ortografic )
martír (martiriu) s. n., pl. martíre (Sursa: Ortografic )
MARTÍR ~ă (~i, ~e)m. și f. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană care a acceptat condamnarea la moarte fără a se dezice de credința creștină. 3) fig. Persoană supusă unor suferințe, tratamente sau persecuții inumane. /<fr. martyr (Sursa: NODEX )
MARTÍRĂ s. v. mucenică. (Sursa: Sinonime )
martíră s. f., g.-d. art. martírei; pl. martíre (Sursa: Ortografic )
ACTELE MARTIRILOR, documente despre viața și suferințele martirilor creștini din epoca primară a bisericii, întocmite pe baza relatărilor făcute de martori oculari. (Sursa: DE )