MÁRFĂ,mărfuri, s. f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. ◊ Expr. A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar) Altă marfă, se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare. – Din magh. marha „vită”. (Sursa: DEX '98 )
MÁRFĂ mărfurif. 1) Bun (material) destinat schimbului pe piață. 2) Totalitate a obiectelor destinate vânzării. ◊ A-și lăuda ~a a lăuda ceea ce îi aparține. [G.-D. mărfii] /<ung. marha (Sursa: NODEX )
MÁRFĂ s. 1. produs, (înv. și pop.) negoț, (înv.) metah, negustorie, product. (A vândut ~ la piață.)2. articol. (O ~ de bună calitate.) (Sursa: Sinonime )
márfă (mắrfuri), s. f. – 1. (Trans., Maram.) Vite. – 2. (Înv.) Provizii. – 3. Obiecte de negoț. – Var. (înv., Trans.) marhă, (Banat) marvă. Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și mag. marha (Gáldi, Dict., 144), din v. germ. mariha „cal.” – Der. mărfar (var. marfagiu), s. m. (negustor). Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag. márfa (Edelspacher 18). (Sursa: DER )
márfă s. f., g.-d. mărfi, art. mărfii; pl. mărfuri (Sursa: Ortografic )
