MARCOTÁJ, marcotaje, s. n. Procedeu de înmulțire a unei plante prin marcote. – Din fr. marcottage. (Sursa: DEX '98 )
MARCOTÁJ s.n. Înmulțire a plantelor prin marcote. [< fr. marcottage]. (Sursa: DN )
MARCOTÁJ s. n. înmulțire a plantelor prin marcote. (< fr. marcottage) (Sursa: MDN )
MARCOTÁJ s. marcotare. (~ul viței de vie.) (Sursa: Sinonime )
marcotáj s. n., pl. marcotáje (Sursa: Ortografic )
MARCOTÁJ ~e n. Înmulțire vegetativă a plantelor, prin marcote. /<fr. marcottage (Sursa: NODEX )
| marcotaj substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | marcotaj | marcotajul |
| plural | marcotaje | marcotajele |
| genitiv-dativ | singular | marcotaj | marcotajului |
| plural | marcotaje | marcotajelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
