MARCHÍZ, marchizi, 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MARCHÍZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f. – Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

marchíz s. m., pl. marchízi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MARCHÍZ ~i m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui și inferior ducelui. /<fr. marquis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard