MARÁMĂ,marame, s. f. Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar (2). [Var.: mahrámă s. f.] – Din tc. mahrama. (Sursa: DEX '98 )
MARÁMĂ s. năframă, (reg.) șervet, (Transilv.) pinten, (Transilv., Maram. și Bucov.) pânzătură, (Maram.) șirincă. (Purta pe cap o ~.) (Sursa: Sinonime )
marámă, maráme, s.f. (pop.) 1. fâșie lungă de voal fin (borangic), cu franjuri la capete, cu care își acoperă capul femeile de la țară. 2. (înv.) ștergar. 3. broboadă subțire de mireasă. 4. văl. 5. (la pl. art.) horă la cununie. (Sursa: DAR )
marámă (maráme), s. f. – Văl. – Var. mahramă, năframă. Tc. (arab.) mahrama (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 248; Berneker, II, 5; Lokotsch 1361), cf. ngr. μαχραμᾶς, alb. maram, bg., sb. marama, pol. machram. Pentru var., cf. sb. maframa. (Sursa: DER )
marámă s. f., g.-d. art. marámei; pl. maráme (Sursa: Ortografic )
MARÁMĂ ~ef. Broboadă din țesătură fină de borangic, fiind parte componentă a costumului național femeiesc. [G.-D. maramei] /<turc. mahrama (Sursa: NODEX )
