(A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine
(A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui
(A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.)
(E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt
(Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc
(Pe) ici, (pe) colo sau ici și colo ori ici și ici, ba ici, ba colo = din loc în loc, la distanțe mari
(Pe) la soroace = din când în când; la zile mari
(Peste) nouă mări și (nouă) țări = foarte departe
A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile
A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva
A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice
A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol
A (sau a-i) mânca cuiva zilele (sau viața, sufletul) = a amărî, a chinui pe cineva
A (sau a-și) arunca ochii sau a arunca o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar
A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp
A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate
A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie
A apuca pe dumnezeu de picior = a simți o mare bucurie
A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște
A avea ceva în vedere = a avea o intenție, a-și face un plan, a urmări realizarea unui scop
A avea noroc porcesc = a avea noroc mare
A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate
A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie
A bate tactul = a marca, prin mișcări regulate, fiecare tact al unei melodii
A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns
A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări
A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute)
A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare
A da mâna cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav
A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie
A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge
A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri
A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție
A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă
A face seama = a face socoteala, a număra
A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare
A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare
A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică
A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
A fi egal = a avea același număr de puncte
A fi lapte cu păsat sau a fi păsat dulce = a fi lucru bun și plăcut (de mare folos pentru cineva)
A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice
A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor
A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab
A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult
A fi vai (și amar) de = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică
A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar
A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători
A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situații neplăcute, penibile
A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
MĂR1,meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). ◊ Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus. (Sursa: DEX '98 )
MĂR2,mere, s. n. 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau a dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum. (Sursa: DEX '98 )
MĂR1 merim. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii și fructe comestibile. ◊ ~ pădureț măr sălbatic cu fructe mici și foarte acre. De florile ~ului fără nici un rost; în zadar. A trăi ca în flori de ~ a fi fericit. /<lat. melus (Sursa: NODEX )
MĂR2 méren. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gâtului. ~ul discordiei cauza neînțelegerii. Din afară ~ frumos și-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenția asupra faptului, că aparențele pot fi înșelătoare. /<lat. melum (Sursa: NODEX )
MÂRinterj. (se folosește pentru a reda mârâitul câinelui). ◊ (A nu face) nici câr, nici ~ a nu spune nimic; a fi indiferent la toate. /Onomat. (Sursa: NODEX )
MĂR s. v. cartof. (Sursa: Sinonime )
MĂR-DE-PĂMÂNT s. v. nap-porcesc, topinambur. (Sursa: Sinonime )
MĂR-GUTÚI s. v. gutui. (Sursa: Sinonime )
MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie. (Sursa: Sinonime )
MĂRUL-CÚCULUI s. v. iarbă-de-lingoare. (Sursa: Sinonime )
MĂRUL-LÚPULUI s. v. curcubețea, curcubețică, dalac, omag, remf. (Sursa: Sinonime )
MĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur. (Sursa: Sinonime )
măr (meri), s. m. – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer. Lat. melus, în loc de malus, cf. gr. μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Pușcariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke, Ital. Gr., 27; Rosetti, I, 57), cf. alb. moljë (Philippide, II, 647), it. melo. – Der. măr, s. n.; mere, s. f. pl. (Banat, fructe); merișor (var. merișoară), s. m. (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, s. m. (vînzător de mere); meret, s. n. (livadă de meri); meriș, s. n. (livadă cu meri); meriu, adj. (verde ca mărul). (Sursa: DER )
mîr interj. – Reproduce lătratul cîinelui. Creație expresivă. – Der. mîrîi, vb. (a lătra), cf. gr. σμαραγείν; mîrîială, s. f. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîitor, adj. (care latră); mîrîitură, s. f. (lătrat). (Sursa: DER )
măr (pom) s. m., pl. meri (Sursa: Ortografic )
măr (fruct) s. n., pl. mére (Sursa: Ortografic )
măr-gutúi (pom) s. m., pl. meri-gutúi (Sursa: Ortografic )
măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi (Sursa: Ortografic )
mărul-lúpului (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )
mâr/mâr-mâr interj. (Sursa: Ortografic )
mólia-mérelor s. f. (sil. -li-a) (Sursa: Ortografic )
