MANTÍSĂ, mantise, s. f. Partea zecimală a unui logaritm. – Din fr. mantisse. (Sursa: DEX '98 )
MANTÍSĂ s.f. (Mat.) Partea zecimală totdeauna pozitivă a unui logaritm. [< fr. mantisse, cf. lat. mantissa – adaos]. (Sursa: DN )
MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse) (Sursa: MDN )
mantísă s. f., g.-d. art. mantísei; pl. mantíse (Sursa: Ortografic )
MANTÍSĂ ~e f. mat. Partea zecimală pozitivă a unui logaritm. /<fr. mantisse (Sursa: NODEX )
| mantisă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mantisă | mantisa |
| plural | mantise | mantisele |
| genitiv-dativ | singular | mantise | mantisei |
| plural | mantise | mantiselor |
| vocativ | singular | mantisă, mantiso |
| plural | mantiselor |
