MÁNTIE,mantii, s. f. 1. (Astăzi fig.) Haină (de ceremonie) ca o pelerină lungă și largă, care se purta peste celelalte haine. 2. Haină de postav lungă și largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. ◊ Expr. A lua sub mantie = a proteja, a ocroti. – Din sl. mantija. (Sursa: DEX '98 )
MÁNTIE s. 1. (înv.) manta, mantă, mantelă. (Purta o ~ largă.)2. v. hlamidă. (Sursa: Sinonime )
MÁNTIE s. v. rantie. (Sursa: Sinonime )
mántie s. f. (sil. -ti-e), art. mántia (sil. -ti-a), g.-d. art. mántiei; pl. mántii, art. mántiile (sil. -ti-i-) (Sursa: Ortografic )
MÁNTIE ~if. 1) Haină lungă și largă, care se poartă peste alte haine. 2) Haină de postav, lungă și largă, purtată de călugări. /<sl. mantija (Sursa: NODEX )
-MANȚÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „devinație”, „ghicit”, „prezicere”. [< fr. -mantie, it. -manzia, cf. gr. manteia < mantis – ghicitor, profet]. (Sursa: DN )
