A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală
A băga (pe cineva) în boală sau a(-i) băga (cuiva) boala în oase = a tulbura (pe cineva); a înspăimânta, a îngrozi
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva)
A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee
A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate
A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta
A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică
A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta
A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult
A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul
A se munci cu gândul = a se frământa
A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii
A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul)
A-i cânta (cuiva) aleluia = a lua parte la înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva
A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta
A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge) capul = a se gândi intens (spre a soluționa o problemă)
A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva
A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative
A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor
A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva)
A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva
A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție
Bătaie de cap = frământare a minții; trudă, osteneală
Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) înfricoșat, înspăimântat
Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă
Nici de sămânță = deloc, nimic
Pe rudă (și) pe sâmânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot
Sămânță de vorbă = prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă
a băga în sperieți = a înspăimânta
a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare
MANTÁ,mantale, s. f. 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniformă militară. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vânt a-și schimba atitudinea după împrejurări. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Înv.) Mantie. 2. Înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta. (Sursa: DEX '98 )
MANTÁs.f.1. Haină lungă care se poartă peste celelalte haine pentru a apăra de frig, de ploaie etc. ♦ Mantă. 2. Îmbrăcăminte de tablă, de material plastic etc. care protejează un sistem tehnic. 3. Membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). [< fr. manteau]. (Sursa: DN )
MANTÁs. f. 1. haină lungă care se poartă peste celelalte haine. 2. (constr.) partea superioară a cintrului pe care se reazemă bolta în timpul execuției. 3. înveliș din tablă, material plastic etc. care protejează un sistem tehnic. 4. membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). 5. a doua geosferă a Pământului, sub scoarță. (< fr. manteau) (Sursa: MDN )
MANTÁ s. v. mantie. (Sursa: Sinonime )
MANTÁ s. 1. (Transilv. și Ban.) căpeneag. (O ~ țărănească.)2. v. impermeabil. 3.(ANAT.) palium. (~ la moluște.) (Sursa: Sinonime )
mantá (mantále), s. f. – Mantie, mai ales pentru militari. Fr. manteau, printr-un intermediar puțin sigur, poate oriental, cf. ngr. μαντί (direct, precum carreau › cara, după Tiktin, e îndoielnic, deoarece cunoaștem și mai puțin drumul parcurs de car(e)a; din pol. manta „mantilă” după Cihac, II, 168 e dificil semantic și fonetic; rut. mantá, adus de Scriban, ar putea proveni din rom.). E dubletul lui mantă, s. f. (mantou), din fr. mante, al lui mantel, s. n. (mantie de damă), din it. mantello, înv.; al lui mantou, s. n. (palton de damă), direct din fr. manteau; al lui mantilă, s. f. (înv., mantou; șal), din sp., prin intermediul fr. mantille; și al lui mantie, s. f. (mantou), din sl. manŭtija, sb., rus. mantija (Cihac, II, 186: Vasmer, Gr., 95; Conev 108). Toate aceste cuvinte duc la lat. med. mantum, ngr. μαντίον, cf. REW 5326. Mantană, s. f. (fustă, jupon), cuvînt folosit de Ollănescu-Ascanio și ignorat de toate dicționarele, pare să aparțină aceleiași familii. (Sursa: DER )
mantá s. f., art. mantáua, g.-d. art. mantálei; pl. mantále (Sursa: Ortografic )
mantá s. f., pl. mantale (mantăi) (Sursa: DMLR )
MÁNTĂ,mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante. (Sursa: DEX '98 )
MANTÁ ~lef. 1) Haină lungă și largă, confecționată din stofă groasă (de obicei, impermeabilă), care se îmbracă deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldățească. ◊ A-și găsi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva până a izbuti să facă ceva. A feșteli ~ua cuiva a strica reputația cuiva. A-și întoarce ~ua după vânt a-și schimba părerea, atitudinea după împrejurări. 2) înv. Haină lungă și largă, fără mâneci, care se purta peste altă îmbrăcăminte; mantie. 3) Înveliș protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta (Sursa: NODEX )
MÁNTĂs.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante]. (Sursa: DN )
MÁNTĂs. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante) (Sursa: MDN )
MÁNTĂ s. v. mantie. (Sursa: Sinonime )
mántă s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte (Sursa: Ortografic )
