Dex.Ro Mobile
MANÍTĂ s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite. (Sursa: DEX '98 )

MANÍTĂ s.f. (Chim.) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, având acțiune laxativă. [< fr. mannite]. (Sursa: DN )

MANÍTĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite) (Sursa: MDN )

manítă s. f., pl. maníte (Sursa: Ortografic )

MANITÁ, pers.3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită. (Sursa: DEX '98 )

MANITÁ vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită) (Sursa: MDN )

manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
manita   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) manita manitare manitat manitând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) manitea (să) maniteze manita manită manitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) manitea (să) maniteze manitau manita manitaseră

manită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mani manita
plural
genitiv-dativ singular manite manitei
plural
vocativ singular manită, manito
plural