A nu avea ochi să vezi pe cineva = a fi mânios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva
A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios
A ține cuiva (sau, , a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva
A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme
MÂNIÓS, -OÁSĂ,mânioși, -oase, adj. Plin de mânie (1); furios; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. [Pr.: -ni-os] – Mânie + suf. -os. (Sursa: DEX '98 )
MÂNIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se mânie ușor. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește mânie; care exprimă mânie. 3) Care este foarte supărat. [Sil. ni-os] /mânie + suf. ~os (Sursa: NODEX )