A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare
A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia
A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru
A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea
A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia
A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie
A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare
A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare
A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat
A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia
A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia
A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia
A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-și sări din țâțâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva
MANIÁ,maniez, vb. I. Tranz. (Înv.) A mânui, a manipula. [Pr.: -ni-a] – Din fr. manier. (Sursa: DEX '98 )
MANIÁ vb. v. manevra, manipula, mânui. (Sursa: Sinonime )
maniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. maniéz, 3 sg. și pl. maniáză, 1 pl. maniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. maniéze; ger. maniínd (sil. -ni-ind) (Sursa: Ortografic )
MANÍE,manii, s. f. 1. Boală mintală manifestată prin euforie, stare de e*******e psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p. ext. idee fixă care preocupă pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară. V. capriciu, toană. – Din ngr. manía, fr. manie. (Sursa: DEX '98 )
MÂNIÁ,mấnii, vb. I. Refl. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au mâniat. [Pr.: -ni-a-] – Din mânie. (Sursa: DEX '98 )
MÂNÍE,mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania. (Sursa: DEX '98 )
A MÂNIÁ mâniitranz. A face să se mânie. [Sil. -ni-a] /Din mânie (Sursa: NODEX )
A SE MÂNIÁ mă mâniiintranz. 1) A fi cuprins de mânie. 2) A-și manifesta nemulțumirea (față de cineva sau de ceva) printr-o atitudine ostilă; a se supăra. [Sil. -ni-a] /Din mânie (Sursa: NODEX )
MANÍE ~if. 1) Stare patologică caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare euforică, instabilitate, incoerență de idei și de activitate motrice). 2) Tulburare a spiritului, manifestată prin prezența unei idei fixe. 3) Obișnuință exagerată și obsedantă; purtare ciudată. /<ngr. mania, fr. manie (Sursa: NODEX )
MÂNÍE ~if. 1) Stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază; furie stăpânită. ◊ Iute (grabnic, rău) la ~ care se enervează foarte repede; irascibil; iritabil. Într-o ~ într-un moment de enervare, de iritare. 2) Atitudine rezervată și ostilă față de cineva; supărare. 3): ~a lui Dumnezeu (Domnului, cerului) dezlănțuire a forțelor naturii; stihie; prăpăd. /<lat. manía (Sursa: NODEX )
-MANÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „obsesie patologică”. [< fr. -manie, cf. lat. mania, gr. mania – furie]. (Sursa: DN )
MANÍEs.f.1. Stare psihică bolnăvicioasă manifestată prin obsesia unei idei fixe. 2. Obsesie, preocupare exclusivă pentru ceva; ciudățenie, toană. [Gen. -iei. / cf. fr. manie, lat. mania, gr. mania – furie]. (Sursa: DN )
MANÍE1s. f. boală mintală manifestată prin dispoziție euforică, succesiune rapidă și incoerentă a ideilor. ◊ obsesie, preocupare exclusivă pentru ceva; ciudățenie, toană. (< ngr. manie, fr. manie) (Sursa: MDN )
-MANÍE2elem. man2-. (Sursa: MDN )
MANÍE s. v. idee fixă. (Sursa: Sinonime )
MÂNIÁ vb. v. înfuria. (Sursa: Sinonime )
MÂNÍE s. v. furie. (Sursa: Sinonime )
MÂNÍE s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie. (Sursa: Sinonime )
A se mânia ≠ a se dezmânia (Sursa: Antonime )
Manie ≠ fobie (Sursa: Antonime )
mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat). (Sursa: DER )
maníe s. f., art. manía, g.-d. art. maníei; pl. maníi, art. maníile (Sursa: Ortografic )
mâniá vb. (sil. -ni-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. mânii, 3 sg. și pl. mânie (sil. -ni-e), 1 pl. mâniém; ger. mâniínd (sil. -ni-ind) (Sursa: Ortografic )
mâníe s. f., art. mânía, g.-d. art. mâníei; pl. mâníi, art. mâníile (Sursa: Ortografic )
