MANGAFÁ,mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa. (Sursa: DEX '98 )
mangafá (mangafále), s. f. – Prostănac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (Șeineanu, II, 246; Ronzevalle 157). (Sursa: DER )
mangafá s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále (Sursa: Ortografic )
