MANDRÍNĂ,mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin. (Sursa: DEX '98 )
MANDRÍNĂs.f. v. mandrin. (Sursa: DN )
MANDRÍNĂs. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin) (Sursa: MDN )
MANDRÍNĂ s. (TEHN.) dudgeon. (Sursa: Sinonime )
mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne (Sursa: Ortografic )
MANDRINÁ,mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner. (Sursa: DEX '98 )
MANDRÍNĂ ~ef. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin (Sursa: NODEX )
MANDRINÁvb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner]. (Sursa: DN )
MANDRINÁvb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner) (Sursa: MDN )
mandriná vb., ind. prez. 1 sg. mandrinéz, 3 sg. și pl. mandrineáză (Sursa: Ortografic )
