MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MÁNDRĂ s. v. mămăligă, ostreț, stână, târlă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

mándră s. f., g.-d. art. mándrei; pl. mándre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MÁNDRĂ ~e f. Îngrăditură de stuf sau de nuiele așezată în bălți pentru prinderea și păstrarea peștelui viu. /<ngr. mándra (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard