MÁNDEA s. f. invar. (Arg.) Persoana care vorbește, care se adresează cuiva. – Din țig. mande. (Sursa: DEX '98 )
MÁNDEA s. art. v. subsemnatul. (Sursa: Sinonime )
mándea pron. – Eu, eu însumi. Țig. mande (Graur 166; Juilland 167), care este dativul lui me „eu”; cf. țig. sp. man mende „eu” (Besses 104; Claveria, NRFH, III, 267; Claveria 165). Cuvînt de argou. (Sursa: DER )
mándea s. m. invar., g.-d. lui mándea (Sursa: Ortografic )
