MÂNDĂLÁC,mandălaci, s. m. (Bot.; reg.) Alunele. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
MÂNDĂLÁC s. v. alunele. (Sursa: Sinonime )
mândălác s. m., pl. mândăláci (Sursa: Ortografic )
