MÁNCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipsește; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco. (Sursa: DEX '98 )
MÁNCOn. 1) fin. Lipsă de bani; deficit. 2) Lipsă de bani care se constată la încheierea unei operațiuni contabile. 3) Pierdere la o marfă, mai ales datorită transportului. /<it. manco (Sursa: NODEX )
MÁNCOs.n. (Fin.) Lipsă; (spec.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli. ♦ Pierdere la o marfă datorată transportului etc. [< it. manco]. (Sursa: DN )
MÁNCOs. n. (fin.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli; pierdere la o marfă datorată transportului etc. (< it. manco) (Sursa: MDN )
MÁNCO s. (FIN.) lipsă. (Sursa: Sinonime )
mánco s. n. (Sursa: Ortografic )
MÁNCĂ,mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka. (Sursa: DEX '98 )
MÁNCĂ s. v. dădacă, doică. (Sursa: Sinonime )
máncă (-ci), s. f. – Doică. Sl. (sb., cr., ceh., pol., rus.) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – Der. măncie, s. f. (serviciu de doică). (Sursa: DER )
máncă (doică) s. f., g.-d. art. máncei; pl. mánce (Sursa: Ortografic )
