MÁNCĂ,mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka. (Sursa: DEX '98 )
MÁNCĂ s. v. dădacă, doică. (Sursa: Sinonime )
máncă (-ci), s. f. – Doică. Sl. (sb., cr., ceh., pol., rus.) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – Der. măncie, s. f. (serviciu de doică). (Sursa: DER )
máncă (doică) s. f., g.-d. art. máncei; pl. mánce (Sursa: Ortografic )
