Dex.Ro Mobile
MÁNȘĂ1, manșe, s. f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion; p. gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche. (Sursa: DEX '98 )

MÁNȘĂ2, manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.) V. repriză. – Din fr. manche. (Sursa: DEX '98 )

MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche]. (Sursa: DN )

MÁNȘĂ1 s. f. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion. ◊ țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție. ♦ ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr. manche) (Sursa: MDN )

MÁNȘĂ2 s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competiții sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărți etc. (< fr. manche) (Sursa: MDN )

mánșă (av., sport) s. f., art. mánșa, g.-d. art. mánșei; pl. mánșe (Sursa: Ortografic )

MÁNȘĂ1 ~e f. Pârghie de comandă a unui avion. [G.-D. manșei] /<fr. manche (Sursa: NODEX )

MÁNȘĂ2 ~e f. Etapă competițională dintr-o probă (de motociclism, schi, tir etc.). [G.-D. manșei] /<fr. manche (Sursa: NODEX )

MANȘĂ DE VÂNT s. mânecă de vânt. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
manșă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular manșă manșa
plural manșe manșele
genitiv-dativ singular manșe manșei
plural manșe manșelor
vocativ singular manșă, manșo
plural manșelor