MALEDÍCȚIE, maledicții, s. f. (Livr.) Blestem; nenorocire, fatalitate. [Var.: maledicțiúne s. f.] – Cf. fr. malédiction. (Sursa: DEX '98 )
MALEDÍCȚIE s.f. v. maledicțiune. (Sursa: DN )
MALEDÍCȚIE s. f. blestem; nenorocire, fatalitate. (< fr. malédiction, lat. maledictio) (Sursa: MDN )
MALEDÍCȚIE s. v. blestem, imprecație, ocară. (Sursa: Sinonime )
maledícție s. f. (sil. -ți-e), art. maledícția (sil. -ți-a), g.-d. art. maledícției; pl. maledícții, art. maledícțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
MALEDICȚIÚNE s. f. v. maledicție. (Sursa: DEX '98 )
MALEDÍCȚIE ~i f. Întâmplare nefastă care aduce durere și nenorocire. /<fr. malédiction (Sursa: NODEX )
MALEDICȚIÚNE s.f. (Liv.) Blestem. [Pron. -ți-u-, var. maledicție s.f. / cf. fr. malédiction, lat. maledictio]. (Sursa: DN )
| maledicție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | maledicție | maledicția |
| plural | maledicții | maledicțiile |
| genitiv-dativ | singular | maledicții | maledicției |
| plural | maledicții | maledicțiilor |
| vocativ | singular | maledicție, maledicțio |
| plural | maledicțiilor |
