MALACOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. – Din fr. malacologie. (Sursa: DEX '98 )
MALACOLOGÍE s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. [Gen. -iei. / < fr. malacologie]. (Sursa: DN )
MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluștele. (< fr. molacologie) (Sursa: MDN )
malacologíe s. f., art. malacología, g.-d. malacologíi, art. malacologíei (Sursa: Ortografic )
| malacologie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | malacologie | malacologia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | malacologii | malacologiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | malacologie, malacologio |
| plural | — |
