MAJORÁT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat. (Sursa: DEX '98 )
MAJORÁTn. 1) Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile și politice, devenind totodată responsabilă de acțiunile sale în fața legii. 2) Situație a unei persoane majore. /<fr. majorat (Sursa: NODEX )
MAJORÁTs.n.1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat]. (Sursa: DN )
MAJORÁTs. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat) (Sursa: MDN )
MAJORÁT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majore-nitate, vârstnicie. (Tânărul a ajuns la ~.) (Sursa: Sinonime )
Majorat ≠ minorat (Sursa: Antonime )
majorát s. n. (Sursa: Ortografic )
MAJORÁ,majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer. (Sursa: DEX '98 )
A MAJORÁ ~éztranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer (Sursa: NODEX )
MAJORÁvb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer]. (Sursa: DN )
MAJORÁvb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer) (Sursa: MDN )
MAJORÁ vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.) (Sursa: Sinonime )
A majora ≠ a micșora (Sursa: Antonime )
majorá vb., ind. prez. 1 sg. majoréz, 3 sg. și pl. majoreáză (Sursa: Ortografic )
