Dex.Ro Mobile
MAJORÁRE, majorări, s. f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire. ♦ Sumă pe care statul o încasează în plus ca sancțiune aplicată celor care întârzie plata impozitelor, taxelor etc. – V. majora. (Sursa: DEX '98 )

MAJORÁRE s.f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; mărire. [< majora]. (Sursa: DN )

MAJORÁRE s. f. acțiunea de a majora; creștere, mărire. ◊ sumă care se încasează în plus ca sancțiune pentru întârziere la plata impozitelor, a taxelor etc. (< majora) (Sursa: MDN )

MAJORÁRE s. creștere, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) (Sursa: Sinonime )

majoráre s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări (Sursa: Ortografic )

MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer. (Sursa: DEX '98 )

A MAJORÁ ~éz tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer (Sursa: NODEX )

MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer]. (Sursa: DN )

MAJORÁ vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer) (Sursa: MDN )

MAJORÁ vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.) (Sursa: Sinonime )

A majora ≠ a micșora (Sursa: Antonime )

majorá vb., ind. prez. 1 sg. majoréz, 3 sg. și pl. majoreáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
majora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) majora majorare majorat majorând singular plural
majorea majorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) majorez (să) majorez majoram majorai majorasem
a II-a (tu) majorezi (să) majorezi majorai majorași majoraseși
a III-a (el, ea) majorea (să) majoreze majora majoră majorase
plural I (noi) majorăm (să) majorăm majoram majorarăm majoraserăm, majorasem*
a II-a (voi) majorați (să) majorați majorați majorarăți majoraserăți, majoraseți*
a III-a (ei, ele) majorea (să) majoreze majorau majora majoraseră
* Formă nerecomandată

majorare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular majorare majorarea
plural majorări majorările
genitiv-dativ singular majorări majorării
plural majorări majorărilor
vocativ singular majorare, majorareo
plural majorărilor