MAGNANÍM, -Ă adj. Mărinimos, cu suflet nobil. [< fr. magnanime, cf. lat. magnanimus < magnus – mare, animus – suflet]. (Sursa: DN )
MAGNANÍM, -Ă adj. mărinimos, cu suflet nobil, gene-ros. (< fr. magnanime, lat. magnanimus) (Sursa: MDN )
MAGNANÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos. (Sursa: Sinonime )
magnaním adj. m. (sil. mf. magn-), pl. magnaními; f. sg. magnanímă, pl. magnaníme (Sursa: Ortografic )
| magnanim adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | magnanim | magnanimul | magnanimă | magnanima |
| plural | magnanimi | magnanimii | magnanime | magnanimele |
| genitiv-dativ | singular | magnanim | magnanimului | magnanime | magnanimei |
| plural | magnanimi | magnanimilor | magnanime | magnanimelor |
| vocativ | singular | magnanimule | magnanimo |
| plural | magnanimilor | magnanimelor |
