A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat MĂGĂREÁȚĂ, măgărețe, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măgăriță (1 ). 2. (Fam., în expr.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. – Măgar + suf. -eață. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
MĂGĂRÉȚ2, -EÁȚĂ, măgăreți, -e, adj. (Rar) Măgăresc. – Din măgar + suf. -eț. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
MĂGĂREÁȚĂ s. v. măgăriță, tuse convulsivă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
măgăreáță s. f., g.-d. art. măgăréței; pl. măgăréțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
măgăreață substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular măgărea ță măgărea ța plural măgăre țe măgăre țele genitiv-dativ singular măgăre țe măgăre ței plural măgăre țe măgăre țelor vocativ singular măgărea ță, măgărea țo plural măgăre țelor
măgăreț (adj.) adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular măgăre ț măgăre țul măgărea ță măgărea ța plural măgăre ți măgăre ții măgăre țe măgăre țele genitiv-dativ singular măgăre ț măgăre țului măgăre țe măgăre ței plural măgăre ți măgăre ților măgăre țe măgăre țelor vocativ singular — — plural — —
