A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela
A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat
A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare
A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase)
A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva)
A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea
A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi
A juca (pe cineva) giurgina = a înșela, a păcăli, a amăgi (pe cineva)
A lua (pe cineva) cu măguleli sau a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința)
A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa (pe cineva) dezamăgit
A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate
A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva)
A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința
A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale
A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi
A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas
A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva
A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva
Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad
Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul!
Tuse măgărească = tuse convulsivă
Unde te visezi? = unde crezi că te afli? unde te trezești? 2) A se lăsa în voia gândurilor, a imaginației; a-și imagina; a medita
a umbla cu șopârcăi = a umbla cu amăgele, cu minciuni, cu înșelăciuni
MAG,magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ. (Sursa: DEX '98 )
MAG s. 1. v. vrăjitor. 2.(BIS.) (înv.) vâlfă. (Cei trei ~ de la răsărit.) (Sursa: Sinonime )
MAG s. v. astrolog. (Sursa: Sinonime )
MAG s. v. magnetofon. (Sursa: Sinonime )
mag (mági), s. m. – 1. Magician. – 2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. – Mr. mag. Ngr. μάγος, cf. bg. mag; și, în parte, din lat. magus. – Der. magie (var. înv. maghie), s. f., din lat. magia, gr. μαγεία, (sec. XVII) și, modern, din it. maggia, fr. magie; magic, adj., din fr. magique; maghicesc, adj. (înv., magic). (Sursa: DER )
mag s. m., pl. magi (Sursa: Ortografic )
MAG magim. 1) (în antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoană care prezice viitorul (după poziția aștrilor). 3) fig. Om învățat; persoană atotștiutoare; filozof. 4) Persoană care face vrăji; vrăjitor. 5) (în religia creștină) Rege mitic despre care se spune că ar fi venit din orient la Bethleem să se închine lui Isus Hristos, la nașterea lui. 6) fig. Persoană care duce sau aduce vești; vestitor. /<sl. magu (Sursa: NODEX )
