MÁCULĂs.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule]. (Sursa: DN )
MÁCULĂs. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula) (Sursa: MDN )
MÁCULĂ s. v. pată. (Sursa: Sinonime )
máculă s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule (Sursa: Ortografic )
MACULÁ,maculez, vb. I. tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer. (Sursa: DEX '98 )
A MACULÁ ~éztranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer (Sursa: NODEX )
MACULÁvb. I. tr.1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare]. (Sursa: DN )
MACULÁvb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare) (Sursa: MDN )
MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta. (Sursa: Sinonime )
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă. (Sursa: Sinonime )
maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe). (Sursa: DER )
maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză (Sursa: Ortografic )
