Dex maci, maci, definiţie maci, dex.ro Mobile

A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta
A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică
A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului
În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces
În lipsă = în contumacie

MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak. (Sursa: DEX '98 )

MAC1 ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari, roșii (sau albe), cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; somnișor. 2) Sămânța acestei plante. 3): ~ sălbatic, ~ de câmp plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak (Sursa: NODEX )

MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună. (Sursa: Sinonime )

mac (máci), s. m. – Plantă (Papaver somniferum). – Mr. mac. Sl. makŭ (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 179; Berneker, II, 10; Conev 47), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., rut., rus. mak (Vasmer, II, 89), mag. mák. (Sursa: DER )

mac interj. – Imită glasul ratei. Creație expresivă. – Der. măcăi, vb. (despre rațe, a face mac, mac); măcăit, s. n. (acțiunea de a măcăi); măcăială, s. f. Cf. mec, interj. (imită glasul caprei), der. mecăi, vb. (a behăi), cu var. mehăi, cf. sl. mekati, germ. meckern. (Sursa: DER )

măcí (-césc, -ít), vb. – A strivi, a zdrobi. Sl. mĕčiti „a (se) m***” (Cihac, II, 180), cf. sb. mečiti „a zdrobi, a presa”. Cuvînt rar, înv. – Der. măceală, s. f. (strivire). (Sursa: DER )