MACARÁ, macarale, s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MACARÁ s. 1. (TEHN.) (rar) cran, (reg.) șaitău, vârtej. (~ pentru ridicat baloturi.) 2. v. gruie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MACARÁ s. v. bobină, mosor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

macará (macarále), s. f. – Aparat, unealtă de ridicat. – Mr. măcară. Tc. makara (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9; Lokotsch 1371), cf. ngr. μακαρᾶς, alb. makarë, sb., bg. makara. Măcărău, s. n. (Olt., manivelă de puț cu scripete) este același cuvînt. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. macarálei; pl. macarále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MACARÁ ~le f. Sistem tehnic, construit pe principiul scripeților, care servește la ridicarea și deplasarea pe distanțe scurte a greutăților mari. /<it. makara (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard