MĂTUȘÍCĂ, mătușele, s. f. Diminutiv al lui mătușă; tușică. – Mătușă + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 )
MĂTUȘÍCĂ s. (pop. și fam.) tușică, (pop.) țățică. (Draga mea ~.) (Sursa: Sinonime )
mătușícă s.f., g.-d. art. mătușícăi / mătușícii / mătușíchii (Sursa: Ortografic )
| mătușică (pl. -ele) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mătușică | mătușica |
| plural | mătușele | mătușelele |
| genitiv-dativ | singular | mătușele | mătușelei |
| plural | mătușele | mătușelelor |
| vocativ | singular | mătușică, mătușico |
| plural | mătușelelor |
| mătușică (pl. -ici) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mătușică | mătușica |
| plural | mătușici | mătușicile |
| genitiv-dativ | singular | mătușici | mătușicii, mătușichii, mătușicăi |
| plural | mătușici | mătușicilor |
| vocativ | singular | mătușică, mătușico |
| plural | mătușicilor |
