MĂRUNȚÚȘ, mărunțușuri, s. n. (Înv. și pop.) Mărunțiș. – Mărunt + suf. -uș. (Sursa: DEX '98 )
MĂRUNȚÚȘ s. v. pădurice. (Sursa: Sinonime )
mărunțúș s. n., pl. mărunțúșuri (Sursa: Ortografic )
| mărunțuș substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mărunțuș | mărunțușul |
| plural | mărunțușuri | mărunțușurile |
| genitiv-dativ | singular | mărunțuș | mărunțușului |
| plural | mărunțușuri | mărunțușurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
