MĂRMURÁR, mărmurari, s. m. Meșter care lucrează marmura. – Marmură + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
MĂRMURÁR s. (rar) marmurist. (Sursa: Sinonime )
mărmurár s. m., pl. mărmurári (Sursa: Ortografic )
MĂRMURÁR ~i m. Meșter care lucrează marmura. /marmură + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| mărmurar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mărmurar | mărmurarul |
| plural | mărmurari | mărmurarii |
| genitiv-dativ | singular | mărmurar | mărmurarului |
| plural | mărmurari | mărmurarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
