MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas). (Sursa: DEX '98 )
MĂRINIMÍE f. Sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inimă + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...) (Sursa: Sinonime )
MĂRINIMÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate. (Sursa: Sinonime )
Mărinimie ≠ avariție, zgârcenie, meschinărie, zgârcenie (Sursa: Antonime )
mărinimíe (sil. mf. măr-) s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei (Sursa: Ortografic )
| mărinimie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mărinimie | mărinimia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | mărinimii | mărinimiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | mărinimie, mărinimio |
| plural | — |
