MĂRGELÚȚĂ, mărgeluțe, s. f. Mărgelușă (1). – Mărgea + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 )
MĂRGELÚȚĂ s. mărgelușă. (Sursa: Sinonime )
MĂRGELÚȚĂ s. v. ineață. (Sursa: Sinonime )
mărgelúță s. f., g.-d. art. mărgelúței, pl. mărgelúțe (Sursa: Ortografic )
| mărgeluță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mărgeluță | mărgeluța |
| plural | mărgeluțe | mărgeluțele |
| genitiv-dativ | singular | mărgeluțe | mărgeluței |
| plural | mărgeluțe | mărgeluțelor |
| vocativ | singular | mărgeluță, mărgeluțo |
| plural | mărgeluțelor |
