MĂRFÁR, mărfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: marfár s. n.] – Marfă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
mărfár, mărfári, s.m. și marfáre, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă. (Sursa: DAR )
mărfár s. n., pl. mărfáre (Sursa: Ortografic )
MĂRFÁR ~e n. Tren de marfă. /marfă + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| mărfar substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mărfar | mărfarul |
| plural | mărfare | mărfarele |
| genitiv-dativ | singular | mărfar | mărfarului |
| plural | mărfare | mărfarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
