MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. și reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. – Mări1 + suf. -eț. (Sursa: DEX '98 )
MĂRÉȚ adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine ~eață.) 3. fastuos, grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. v. falnic. 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte ~eață.) (Sursa: Sinonime )
MĂRÉȚ adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos. (Sursa: Sinonime )
măréț adj. m., pl. măréți; f. sg. măreáță, g.-d. art. măréței, pl. măréțe (Sursa: Ortografic )
MĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care impresionează prin aspect, proporții sau prin perfecțiunea însușirilor sale; impunător; grandios; monumental. 2) depr. (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; îngâmfat; încrezut; fudul; semeț; mândru; falnic; înfumurat. /a mări + suf. ~eț (Sursa: NODEX )
| măreț adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | măreț | mărețul | măreață | măreața |
| plural | măreți | măreții | mărețe | mărețele |
| genitiv-dativ | singular | măreț | mărețului | mărețe | măreței |
| plural | măreți | măreților | mărețe | mărețelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
