MĂI interj. (Fam.) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de s*x masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; bă. 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admirație; mirare, nedumerire; neîncredere; nemulțumire; ironie. [Var.: mă interj.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
MĂIinterj. (se folosește ca adresare către o persoană de s*x masculin). [Var. mă] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
MĂI interj. hăi!, (pop. și fam.) bă!, (pop.) bre! (~! tu de colo!) (Sursa: Sinonime )
măi interj. – Servește la adresare și mirare. – Var. (Munt.) mă. Lat. mǒdǒ, redus la *mo, cf. it. mo, sard. moi, immoi; cf. amu și, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › păi. Explicațiile anterioare consideră acest cuvînt inseparabil de măre (Cihac, II, 718; Tiktin; Șeineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar această identitate nu pare evidentă. Cu atît mai puțin sigură este afirmația dicționarelor în general, că este interj. de adresare către un bărbat, căci în Mold. se folosește și pentru femei și că peste tot este foarte folosită în imprecație fără obiect definit: măi, să fie-al d******i. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 198). (Sursa: DER )
